Puncte cheie
Herpesul se transmite prin contactul cu pielea în care este prezent virusul herpes simplex. Acesta cauzează grupuri de papule (bubițe) dureroase în zona genitală.
Tratamentele ativirale pot reduce disconfortul erupțiilor herpesului.
Prezența virusului herpetic face transmiterea HIV pe cale sexuală mai riscantă.
Herpesul este cauzat de un virus comun numit virusul herpes simplex (HSV). Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală din România.
Atunci când contractezi virusul hepetic, acesta rămâne în piele și în celulele nervoase pe viață. Cu toate astea, este posibil să nu știi că ai HSV. De obicei, infecția nu cauzează simptome, dar virusul este încă prezent, însemnând că poate fi transmis și altora.
Herpesul oral și cel genital
Există două tipuri principale de HSV: HSV 1 și HSV 2. HSV 2 este asociat cel mai frecvent cu hepersul genital, dar ambele virusuri pot cauza atât herpesuri orale, cât și genitale.
Herpesul oral determină mâncărimi și papule dureroase cu lichid transparent la marginea buzei, dar erupția poate apărea și pe nări, pe gingii sau pe cerul gurii.
Herpesul genital presupune papule dureroase cu lichid incolor în zonele genitale și anale, acompaniate uneori de febră, dureri de cap, dureri musculare și stări generale de rău.
Transmiterea și prevenția
Virusul poate fi transmis de la persoană la persoană prin contact cu pielea în care este localizat HSV. Virusul se transmite cu ușurință prin membranele mucoase din gură, zona genitală și din anus, deci poate fi transmis prin sărut sau prin orice tip de contact sexual. Virusul se poate da și dintr-o parte în alta a corpului, prin atingerea papulelor sau fluidului din acestea și apoi atingerea alte părți din corp. Acest lucru poate deveni periculos dacă infecția ajunge la ochi.
Cel mai ușor de luat herpesul este atunci când papulele sunt prezente, dar poate fi transmis și dacă nu există nicio leziune. Persoanele HIV pozitive au șanse mai mari să transmită HIV prin aceste leziuni herpetice, mai ales dacă au un număr mic de celule CD4.
Virusul se mai poate transmite și de la mamă la copil prin naștere pe cale vaginală. Dacă ești însărcinată și dacă ai o erupție activă de herpes la momentul nașterii, este recomandat să naști prin cezariană.
Evită activtitatea sexuală (orală, vaginală și anală), dacă ai simptome sau dacă simți că urmează să erupă. Nu folosi la comun jucării sexuale, sau acuperă-le cu un prezervativ. Evită sărutul dacă tu sau partenerul tău aveți herpes în zona orală. Evită atingerea zonei afectate ; dacă o atingi, ai grijă să te speli bine pe mâini pentru a nu împrăștia infecția.
Folosirea prezervativului pentru sex oral, vaginal sau oral poate oferi un anumit grad de protecție în privința herpesului. Cu toate astea, această protecție este incompletă, deoarece și pielea din zona genitală poate purta infecția.
Herpesul și infecția cu HIV
Persoanele HIV pozitive care nu iau tratamentul anti-HIV devin mai infecțioase dacă au și herpes. Acest lucru se întâmplă din cauză că infecțiile cu transmitere sexuală pot crește încărcătura virală HIV din fluidele genitale și din cauză că HIV este prezent în papulele herpetice. Însă dacă o persoană HIV pozitivă ia un tratament eficient anti-HIV și are o încărcătură virală nedetectabilă, aceasta nu mai poate transmite HIV. Herpesul nu va influența cu nimic infecțiozitatea în acest caz.
Persoanele HIV negative care au leziuni herpetice sunt mai vulnerabile la infecția cu HIV, deoarece aceste leziuni reprezintă erupții cutanate prin care poate intra HIV.
Diagnostic
HSV este cel mai ușor de detectat atunci când infecția este încă activă, deci este cel mai bine să mergi la medic imediat ce apar simptomele. HSV poate fi diagnosticat prin examinarea țesutului cutanat afectat și prin prelevarea unui exsudat local, din fluidul papulelor. Există și un test de sânge care poate detecta virusul, dar de obicei nu prea se utilizează.
Este necesar să mergi la un medic dermato-venerolog pentru un diagnostic corect.
Simptome
Majoritatea persoanelor nu dezvoltă simptome deloc. Alte persoane vor avea simptome la câteva zile de la infecție.
O erupție herpetică presupune un grup de mai multe papule dureroase cu lichid ce se situează în zona orală sau genitală. Leziunile herpetice erup de obicei cu mici amorțeli locale și mâncărimi. Senzația aceasta indică faptul că virusul călătorește prin nerv la suprafața pielii. În regiunea în care ajunge virusul vor ieși mici umflături care se dezvoltă în papule mici, inflamate și pline cu lichid. Acestea erup și formează o crustă, apoi se vindecă și dispar în general într-o săptămână, la persoanele cu un sistem imunitar sănătos.
La persoanele HIV pozitive care nu iau tratament anti-HIV și care au un sistem imunitar slăbit, primul atac de herpes genital poate fi sever și de lungă durată și, în anumite cazuri, poate cauza îmbolnăviri serioase.
Din când în când, pot apărea noi pusee eruptive. HSV 2 reapare mai des decât HSV 1. De obicei, puseele devin mai slabe și mai puțin frecvente în timp, în general după 2 ani. La persoanele care trăiesc cu HIV, în special dacă au un număr de celule CD4 foarte scăzut (sub 50 copii/ml), puseele herpetice tind să fie mai frecvente, mai severe și mai de lungă durată. De obicei leziunile se pot infecta și cu alte bacterii.
Multe persoane identifică stimulii care provoacă pusee eruptive, precum stările de rău, oboseala sau stresul, consumul de alcool sau fumatul, precum și expunerea la soare sau la solar.
Tratament
Nu există niciun tratament care să îndepărteze definitiv infecția cu virusurile herpetice.
Tratamentul anti-HIV este un element important în reducerea frecvenței apariției herpesului, la persoanele HIV pozitive.
Există tratamente antivirale care pot reduce disconfortul unei erupții. Acestea reduc replicarea virusului cât timp iei tratamentul. Tratamentele cele mai frecvent utilizate sunt aciclovir, valaciclovir și famciclovir. Tratamentele antivirale pentru infecția herpetică funcționează bine asupra puseelor eruptive herpetice la persoanele HIV pozitive.
Cu cât începi tratamentul mai devreme, cu atât eficiența este mai mare. Deși tratamentul este eficient în prevenirea puseelor herpetice, odată ce a început un puseu de erupții herpetice genitale, antiviralele nu prea mai au un efect așa bun. Este recomandat ca persoanele HIV pozitive să înceapă tratamentul pentru HSV cât mai repede posibil după începerea erupțiilor.
Antiviralele sunt luate de obicei în formă de tablete, până la de 5 ori pe zi pentru 7 sau 10 zile, pentru a trata puseele serioase de herpes oral, genital sau anal. În cazuri mai grave, aciclovir poate fi administrat intravenos.
Antiviralele pot fi luate ca tratament ”episodic” de fiecare dată când simți că încep simptomele unui puseu (de obicei senzații locale de mâncărime sau amorțeală). Pentru multe persoane care trăiesc cu HIV, tratamentul episodic standard (de 5 zile) va funcționa bine. Cu toate astea, dacă ai un sistem imunitar slăbit, va fi nevoie de un tratament mai lung cu antivirale. Acestea pot fi prescrise și ca tratament de suprimare, în general dacă ai mai mult de 6 pusee herpetice pe an. În acest caz ți se poate prescrie un tratament până la un an. Poți reduce disconfortul unei erupții prin analgezice locale, aplicând cremă topică precum lidocaina sau aciclovir cremă, sau scufundând zona afectată în apă salină. Evită hainele strâmte și bea multe lichide.
Poate te interesează și:
Sifilisul
Herpesul
Gonoreea (Blenoragia)