Sari la conținut

InformatHIV / Sănătatea sexuală

Limfogranulomatoza inghinală (LGV)


Puncte cheie

  • LGV este o formă de clamidia. Testele pentru clamidia pot detecta si LGV.

  • Majoritatea cazurilor de LGV afectează bărbații gay care trăiesc cu HIV. Este de multe ori diagnosticată simultan cu alte infecții cu transmitere sexuală sau a altor boli care se transmit prin sânge.

  • LGV se tratează cu antibiotice.

Lymphogranuloma venereum (LGV) este o formă comună a infecției cu clamidia. Aceasta poate avea efecte grave dacă este lăsată netratată.

LGV este cauzată de o tulpină specifică de bacteria Chalamydia trachomatis (tulpinile L1, L2, L2b și L3) și este mai invazivă (de exemplu intră în țesuturile corpului) decât tipurile mai frecvente de clamidia.

LGV a fost foarte rar întâlnită în țările industrializate până la începutul anilor 2000. Însă din 2003, au fost raportate mai multe epidemii de LGV în toată Europa, în majoritatea cazurilor fiind afectați bărbații ce fac sex cu alți bărbați (BSB) cu HIV sau femei trans cu HIV.

Aproape toate cazurile de LGV se raportează la bărbați care fac sex cu alți bărbați (BSB) și la femei trans. În 2015, aproape două treimi din infecții s-au identificat la bărbați care trăiesc cu HIV, ori prediagnosticați cu HIV, ori diagnosticați simultan și cu HIV și cu LGV. Coinfecția cu LGV și altă ITS (infecție cu transmitere sexuală) sau cu altă infecție cu transmitere prin sânge este destul de frecventă, mai ales cu sifilis, gonoree sau hepatită C.

Transmiterea

LGV este aproape în exclusivitate transmisă prin sex. Bacteria intră în suprafața mucoasei – cel mai frecvent în rect sau vagin, dar sunt posibile și infecțiile în penis sau gură. La fel ca în cazul celorlate ITS, oricine face sex vaginal, anal sau oral neprotejat poate lua LGV.

Activitatea cu cel mai mare risc de transmitere a LGV este sexul anal neprotejat. Fistingul și jucăriile sexuale, precum și clisma rectală cu aceleași instrumente pe care le-au folosit și alte persoane pot duce la transmiterea LGV.

Prevenția

Riscul infectării cu LGV poate fi redus prin folosirea prezervativelor în mod consistent și corect în timpul actului sexual și prin folosirea mânușilor din latex în cazul fistingului. Dacă faci sex cu mai mult de o persoană, trebuie să folosești câte un prezervativ sau o mânușă nouă de fiecare dată, cu fiecare persoană. Dacă nu folosești mânuși sau prezervative, spălarea temeinică între parteneri este mai bună decât nimic.

Poți reduce riscul transmiterii LGV și prin folosirea prezervativului pe jucăriile sexuale (ex. vibratoare) sau prin spălarea acestora cu apă caldă și săpun între utilizări.

Dacă ai aflat că ai făcut sex cu cineva care are LGV, testează-te imediat și nu face sex cu nimeni până nu afli rezultatul.

Persoanele active sexual sunt sfătuite să se testeze regulat, pentru o arie cât mai largă de ITS. Testările pentru ITS nu sunt gratuite, de cele mai multe ori, însă tratamentul poate fi compensat.

Simptome

Perioada de incubare a LGV este între 3 zile și 3 săptămâni. Simptomele pot fi complexe și severe, determinând inflamarea ganglionilor, dureri musculare și stări de rău.

Infecția are trei stadii, iar simptomele variază în funcție de ce parte a corpului este infectată. Infecția poate afecta organele genitale, anusul, rectul, gura și ganglionii.

Primul stadiu: Simptomele apar de obicei între 3 și 30 de zile de la expunere. O mică papulă sau pustulă nedureroasă poate apărea în locul prin care infecția a intrat în corp. Aceasta poate trece neobservată. Pot fi mai multe astfel de pustule  adunate într-un loc, ce pot arăta ca un herpes. Acestea pot exista și în alte părți ale corpului, precum în regiunea perianală, sau pe buze ori în jurul gurii, însă pot fi însoțite și de febră sau oboseală. Pot apărea leziuni în glandele limfatice de la nivelul abdominal. Bărbații pot dezvolta proctită, o inflamație a mucoasei rectale. Alte simptome pot include dureri rectale, scurgeri, scaune cu sânge, constipație, tenesme (senzația de defecare incompletă). Însă majoritatea persoanelor nu au niciun simptom în acest stadiu, mai ales femeile.

Stadiul al doilea: Ganglionii limfatici de la nivelul abdomenului, axilei și gâtului se inflamează și se umflă de obicei, între 10 și 30 de zile de la expunere. Inflamarea anală poate cauza ulcerații dureroase, scurgeri și sângerări. E posibil să experimentezi febră sau urticarie.

Stadiul al treilea: Majoritatea persoanelor se vindecă după al doilea stadiu de LGV, dacă iau un tratament adecvat. Dacă este lăsată netratată, simptomele pot deveni mult mai severe, determinând inflamarea generală a ganglionilor limfatici, inflamarea extremă a organelor genitale, ulcerații și leziuni în rect sau vagin, fapt care poate lăsa cicatrici locale de lungă durată. Au fost raportate și umflarea și deformarea zonelor infectate. Deși numărul cazurilor a crescut, nu s-au raportat multe cazuri de astfel de complicații la BSB.

Poți transmite infecția către alți parteneri sexuali, chiar dacă nu ai simptome.

Diagnostic

Testele pentru clamidia vor detecta și infecția cu LGV, deci un test negativ pentru clamidia înseamnă că nu există nici infecția cu LGV. Clamidia se poate diagnostica prin recoltarea unei mostre de fluid din rect, uretră, vagin sau gât. În România testarea prin urină nu este accesibilă la toate facilitățile medicale, deși este mai puțin inconfortabilă.

Dacă ai un rezultat pozitiv la clamidia și ai în același timp și simptome asemănătoare cu cele ale LGV, vei face un test specializat pentru a clarifica dacă infecția este LGV sau dacă este un alt tip de tulpină de clamidia.

Tratamentul

Majoritatea cazurilor de LGV pot fi tratate printr-o cură de 21 de zile cu un antibiotic oral numit doxiciclină. Mai există și alte antibiotice care pot funcționa împotriva LGV, dacă doxiciclina nu este potrivită pentru tine din varii motive, dar există foarte puține interacțiuni între doxiciclină și medicamentele anti-HIV. Simptomele tale ar trebui să se amelioreze în 1-2 săptămâni de după începerea tratamentului, dar poate dura și mai mult dacă infecția este mai veche.

Este important să nu faci sex dacă ai LGV, sau orice altă infecție cu transmitere sexuală, până când vei confirma prin teste ulterioare că nu mai ai infecția.

Ar trebui testați și tratați și partenerii sexuali cu care ai întreținut relații sexuale în ultima perioadă.

Este posibil să te infectezi din nou dacă intri în contact cu LGV, chiar dacă te-ai tratat cu succes. Pentru a evita acest lucru, asigură-te că toți partenerii tăi sexuali au fost testați și tratați. Folosirea corespunzătoare și consistentă a prezervativelor poate preveni infectarea cu clamidia și a multor altor infecții cu transmitere sexuală.


Poate te interesează și:

  • Sifilisul

  • Herpesul

  • Gonoreea (Blenoragia)

Acest site folosește cookie-uri

Pentru a-ți oferi o experiență bună de navigare, utilizăm fișiere de tip cookie. Dacă nu ești de acord cu utilizarea cookie-urilor, poți să îți retragi consimțământul pentru utilizarea cookie-urilor prin modificarea setărilor din browser-ul tău.