Puncte cheie
Lipodistrofia poate fi un efect secundar al unor medicamente anti-HIV. În principal, medicamentele mai vechi cauzează aceast lucru și sunt mai rar utilizate.
Lipodistrofia poate include acumulare de grăsime sau pierdere de grăsime, sau ambele.
Este un lucru comun la persoanele cu lipodistrofie să aibă dezechilibre metabolice precum nivel de colesterol ridicat în sânge.
Lipodistrofia se referă la schimburi anormale în modul în care este distribuită grăsimea în corp, împreună cu complicații metabolice care rezultă din asta. Pierderea de țesut adipos (grăsime) dintr-o zonă se numește lipoatrofie, în timp ce acumularea de țesut adipos se numește lipohipertrofie. La persoanele cu lipodistrofie, oricare dintre aceste procese pot apărea, inclusiv ambele simultan.
Complicațiile metabolice pot include niveluri ridicate de colesterol și glicemie în sânge, ce pot duce la dezvoltarea altor condiții precum boli de inimă sau diabet.
Lipodistrofia a fost observată la persoanele care trăiesc cu HIV și care fac/au făcut terapie anti-HIV cu medicamente mai vechi – în mod special cu stavudină (d4T, Zerit), zidovudină, (AZT, Retrovir), didanozină (ddl, Videx) și indinavir (Crixivan). Aceste medicamente nu prea se mai prescriu.
Medicamentele cele mai folosite în tratamentul HIV în zilele de azi nu mai sunt considerate o cauză de lipodistrofie. Cazuri noi de lipodistrofie la medicamente recente apar destul de rar.
La persoanele care trăiesc cu HIV, care sunt afectate de lipodistrofie, pot apărea schimbări variate:
Acumulare de țesut gras: creșterea în centimetri la nivelul taliei (fără colăcei), creșterea sânilor, acumulare de grăsime la ceafă și la spate, în jurul gâtului și la nivelul maxilarului. Grăsimea se poate acumula și în organe sau în jurul organelor (precum în ficat) și în mușchi.
Pierdere de țesut gras: la nivel facial, mai ales la obraji, fese și membre. Acest lucru rezultă în vene proeminente la mâini și picioare, din cauza pierderii grăsimii din acele zone.
Atunci când se pierde din țesutul gras, este afectat stratul de grăsime de sub piele (țesutul adipos subcutanat). Grăsimea abdominală adunată din cauza lipodistrofiei este formată din grăsime viscerală ce se acumulează în jurul organelor interne, determinând o burtă cu piele întinsă și ieșită în afară. Aceasta este diferită de grăsimea care se acumulează atunci când iei în greutate prin prea multă mâncare și lipsă de exercițiu, cum se întâmplă în cazul obezității. Comparativ cu persoanele care suferă de obezitate generalizată, există mai multă grăsime viscerală și mai puțină grăsime subcutanată la persoanele care trăiesc cu HIV și cu lipodistrofie.
Ce cauzează lipodistrofia?
Lipodistrofia se referă la mai multe semne și simptome diferite, la persoanele care trăiesc cu HIV, și nu este un sindrom singular, cu o singură cauză.
Mecanismele din spatele dezvoltării lipodistrofiei, la persoanele HIV pozitive, sunt doar parțial înțelese. Expunerea la anumite medicamente antiretrovirale este probabil o cauză importantă a dezvoltării lipodistrofiei.
Cercetările arată că pierderea țesutului gras poate fi cauzată atunci când mitocondriile – responsabile pentru producția de energie pentru celulele din corp – sunt vătămate sau scad în număr ca urmare a medicamentelor mai vechi, precum stavudina și zidovudina. Aceasta este cunoscută ca toxicitate mitocondrială.
Acumularea de țesut gras nu este foarte bine înțeleasă dar a fost observată, de asemenea, la persoanele care iau aceleași medicamente. Creșterea țesutului adipos visceral pare să fie asociat cu tulburări ale metabolismului.
Alți factori pot, de asemenea, să joace un rol în dezvoltarea lipodistrofiei. Aceștia includ durata terapiei anti-HIV, durata infecției cu HIV, măsura în care sistemul imunitar a fost vătămat la momentul începerii tratamentului HIV, sexul, vârsta, istoria familială, dieta, greutatea și masa de țesut adipos de dinaintea începerii tratamentului. Cu toate astea, niciunul dintre acești factori nu a fost demonstrat clar ca fiind o cauză a lipodistrofiei.
Efecte asupra sănătății generale
Schimbările în țesutul adipos pot fi stigmatizante, deoarece schimbă aspectul fizic, iar cercetările arată că acestea pot fi o sursă de stres și îngrijorare în cazul persoanelor care iau tratament HIV. Acest lucru poate duce la o calitate scăzută a vieții și a bunăstării emoționale la persoanele care trăiesc cu lipodistrofie.
Complicațiile metabolice asociate cu lipodistrofia pot avea un impact negativ asupra sănătății în general. Aceste complicații pot include rezistența la insulină (incapacitatea de a răspunde la insulină, care este necesară pentru procesarea zahărului), niveluri ridicate de colesterol și număr mare de trigliceride (grăsimi). Rezistența la insulină poate determina apariția diabetului, în vreme ce nivelurile de colesterol din sânge sunt asociate cu boli de inimă, atac vascular cerebral și pancreatită. Grăsimea viscerală poate apărea și pe organe interne, cum ar fi pe ficat, ducând la inflamații, boala ficatului gras și ciroză.
Orice risc este mai ridicat la persoanele cu alți factori de risc precum tensiune arterială, diabet, obezitate, fumat sau cazuri de boli de inimă în familie.
Va trebui să îți faci teste regulate pentru a monitoriza nivelurile de grăsimi și zaharuri din sânge, la clinica ta pentru HIV. Acest lucru ajută la gestionarea oricăror complicații metabolice. Poți să scazi riscul bolilor de inimă și diabetului cu exerciții fizice, o dietă echilibrată, scăderea în greutate dacă ești supraponderal și oprirea din fumat.
Tratamente pentru lipodistrofie
Nu există remediu pentru lipodistrofie, iar cercetările sugerează că schimbările în distribuția grăsimii, cauzate de medicamentele mai vechi, ar putea fi ireversibile. Dacă încă iei vreun medicament asociat cu lipodistrofia, schimbarea cu un alt medicament ar putea preveni dezvoltarea acesteia.
Gestionarea lipodistrofiei se concentrează pe ținerea în frâu a complicațiilor metabolice și pe tratamente pentru îmbunătățirea aspectului cosmetic. Dieta și exercițiile sunt o parte integrată din această gestionare.
Terapiile convenționale, precum metformina și insulina, sunt folosite pentru a trata diabetul, iar substanțele care reduc numărul de lipide (statinele) sunt folosite pentru a preveni bolile de inimă. Unele statine pot interacționa cu medicamentele anti-HIV, așa că medicul îți va alege cu grijă medicamentele și te va monitoriza atent. Exercițiile regulate (o combinație de exerciții de rezistență și activități cardio), o dietă echilibrată cu multe legume și cereale, precum și oprirea fumatului, toate acestea pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Pierderea grăsimii de pe față poate fi reparată în mai multe feluri. Cea mai comună tehnică presupune injecțiile cu filler (precum Sculptra sau Radiesse) în zonele afectate. Întreabă la clinica HIV sau la spitalul la care mergi regulat dacă au disponibil și acest serviciu medical.
O altă opțiune ar fi operația pentru îndepărtarea grăsimii acumulate din jurul gâtului. Cu toate astea, rezultatele pot să nu fie grozave, dacă s-a folost liposucția, deoarece depozitele de grăsime se pot reforma. Alte tratamente posibile pentru grăsimea acumulată presupun hormoni de creștere sau steroizi anabolici. Din nou, poți vorbi cu medicul despre aceste lucruri.
Poate te interesează și:
Durata de viață a persoanelor care trăiesc cu HIV
Întreruperile de tratament
Interacțiunile dintre tratamentul HIV și drogurile recreaționale