Ciclul de viață al HIV

Puncte cheie

Sistemul imunitar este mecanismul natural de apărare al organismului.
Pentru a supraviețui, HIV are nevoie să infecteze celule prin care să se multiplice.
Fiecare medicament HIV țintește diferite etape ale procesului prin care HIV infectează celulele.

Sistemul imunitar al omului protejează corpul. Acesta este format din multe tipuri diferite de celule, care sunt împărțite în tot corpul, fiecare având un rol diferit și mișcându-se prin corp după nevoie.

Celulele sângelui

Există două mari tipuri de celule în sânge. Cele mai comune sunt celulele roșii, sau eritocitele, care duc oxigenul la țesuturile corpului și duc înapoi la plămâni dioxidul de carbon. Cealaltă grupă sunt celulele albe, sau leucocitele. Acestea sunt celulele imunitare.

Estimarea numărului de noi virioni HIV produși la persoanele care nu iau tratament anti-HIV este în jur de 10.3 miliarde/zi.

Unele celule albe recunosc organisme străine specifice, la care corpul a fost expus în trecut. Aceste celule de imunitate se numesc limfocite. Alte celule albe nu sunt specifice și pot ataca o categorie de corpi străini diferiți: printre acestea enumerăm neutrofilele, eozinofilele și celulele citotoxice NK (Natural Killer).

Limfocitele

Există două tipuri diferite de limfocite. Limfocitele-B produc anticorpi. Un anticorp este o proteină care poate să se agațe de o parte anume dintr-un agent patogen (corp străin, virus, bacterie). Când se înâmplă acest lucru, anticorpul semnalizează celorlaltor celule imunitare să atace acel intrus.

Limfocitele-T (celulele T) sunt numite în mai multe feluri în funcție de ce molecule au la suprafață. Celulele CD4 (cunoscute și sub numele de limfocite-T CD4, sau celule T ajutătoare) joacă un rol de coordonare în sistemul imunitar. Acestea ajută limfocitele-B să identifice corpii străini (împotriva cărora acestea produc anticorpi). De asemenea, acestea secretă substanțe care activează celulele CD8 să se reproducă. Celulele CD4 activează și celulele macrofage (vezi mai jos) să anihileze anumite organisme, inclusiv agenți patogeni ce determină boli asociate cu SIDA. Când celulele CD4 sunt distruse de HIV, toate aceste părți ale sistemului imunitar sunt perturbate. Celulele CD8 (numite și limfocite-T CD8 sau celule T citotoxice) se atașează de celulele cu comportament anormal din corp (în speță celule care au fost infectate virusuri) și le distruge.

Alte celule imunitare

Celulele NK (Natural Killer) atacă celulele tumorale și celulele infectate cu virusuri, într-un mod similar cu limfocitele. Dar în timp ce fiecare limfocită nu poate recunoaște și ataca decât celule infectate de câte un singur tip de virus, celulele NK pot ataca o categorie mult mai mare de virusuri.

Eozinofilele atacă organismele care sunt prea mari pentru a fi înghițite de o singură celulă fagocită, precum viermii intestinali.

Fagocitele sunt celule care atacă și distrug organisme străine, prin înghițirea lor. Există două tipuri mari de fagocite :

Macrofagele circulă prin sânge și prin țesuturile corpului, anihilând organisme care cauzează boli asociate cu SIDA și celule infectate de virusuri.
Neutrofilele părăsesc sângele pentru a intra în țesuturi, unde se dezvoltă o inflamație sau o infecție. Acestea atacă în principal bacterii și fungi.

Virusurile

HIV este un virus. Virusurile sunt germeni microscopici, care sunt incapabili să se reproducă (replicheze) de unii singuri. Însă au nevoie să găsească și să infecteze o celulă care să se comporte ca o gazdă în care pot fi create noi virusuri.

Când virusul HIV este în afara unei celule, acesta este cunoscut sub numele de virion și este înconjurat de un înveliș pretector. Sub înveliș se află un număr de proteine virale și material genetic – un fel de plan matricial care conține toate informațiile necesare pentru a crea noi virusuri.

Virusurile pot fi divizate în două forme: cele la care materialul genetic constă în ADN și cele la care materialul genetic constă în ARN (precum HIV). Virusurile ARN sunt numite retrovirusuri. HIV este un retrovirus și procesul său reproductiv, precum și al altor retrovirusuri, implică o etapă suplimentară, etapă care nu e necesară și în cazul virusurilor ADN.

Fuziunea

Într-o gazdă umană, animală sau vegetală, virusurile au de obicei o celulă specifică pe care preferă să o infecteze. Celulele principale pe care le infectează HIV sunt cele care au o moleculă CD4 pe suprafața lor. CD4 se găsește pe celulele imunitare, în mod particular pe celule-T ajutătoare și pe macrofage.

HIV intră în aceste celule, agățîndu-se de receptorii CD4 printr-o moleculă de pe suprafața virusului numită gp120. Odată ce HIV s-a atașat de CD4, acesta activează alte proteine de la suprafața celulei precum CCR5 și CXCR4, pentru a-și împlini fuziunea cu celula.

Transcripția inversă

Odată ce fuziunea a avut loc, interiorul virusului (ARN-ul și câteva enzime importante) este absorbit de celulă. O enzimă virală numită revers transcriptază execută procesul necesar pentru a traduce materialul genetic (ARN-ul) al virusului în ADN.

Integrarea

ADN-ul viral nou format este apoi integrat în ADN-ul celulei gazdă, folosind enzime virale numite integraze. Acest proces permite virusului să reprogrameze celula umană să facă mai multe copii HIV.

Transcripția

În această etapă, cele două helixuri de ADN se divid și formează un nou tip de ARN viral, uneori numit ARN mesager.

Traducerea

În următoarea etapă sunt asamblate blocuri proteice în celulă, care vor forma noua particulă HIV. Aceste blocuri trec pe rând prin procesul de traducere a informației conținute de ARN-ul mesager.

Asamblarea virală

Blocurile proteice sunt apoi tăiate în bucăți mici de o enzimă virală numită protează. Aceste bucăți formează structura noii particule HIV, incluzând fiecare enzimă și proteină necesară, pentru a repeta procesul reproductiv. Odată ce asamblarea a avut loc, noua particulă virală pleacă din celula umană și plutește în sânge și este capabilă să infecteze alte celule. Este estimat că noi virioni HIV sunt produși cam în cantitatea de 10.3 miliarde pe zi, la o persoană care nu urmează un tratament HIV.

Fiecare medicament anti-HIV în parte țintește una din aceste etape diferite.

Poate te interesează și: