Puncte cheie
Herpesul se transmite prin contactul cu pielea în care este prezent virusul herpes simplex. Acesta cauzează grupuri de leziuni dureroase în zona genitală.
Tratamentele ativirale pot reduce disconfortul erupțiilor herpesului.
Prezența virusului herpetic crește riscul transmiterii HIV pe cale sexuală.
Herpesul este cauzat de un virus comun numit Virusul Herpes Simplex (HSV). Aceasta este o infecție cu transmitere sexuală comună în întreaga lume.
Atunci când contractezi virusul hepetic, acesta rămâne în piele și în celulele nervoase pe viață. Cu toate astea, este posibil să nu știi că ai HSV. De obicei, infecția nu cauzează simptome, dar virusul este încă prezent, însemnând că poate fi transmis și altora.
Herpesul oral și cel genital
Există două tipuri principale de HSV: HSV 1 și HSV 2.
Herpesul oral determină mâncărimi și leziuni dureroase cu lichid transparent la marginea buzei, dar erupția poate apărea și pe nări, pe gingii sau pe cerul gurii.
Herpesul genital presupune leziuni dureroase cu lichid incolor în zonele genitale și anale, acompaniate uneori de febră, dureri de cap, dureri musculare și stări generale de rău.
HSV 1 este cel mai frecvent asociat cu herpesul oral, în timp ce HSV 2 este cu cel herpesul genital. Dar ambele virusuri pot provoca herpes genital sau oral.
Transmiterea și prevenirea
Virusul poate fi transmis de la persoană la persoană prin contact cu pielea în care este localizat HSV. Virusul se transmite cu ușurință prin membranele mucoase din gură, zona genitală și din anus, deci poate fi transmis prin sărut sau prin orice tip de contact sexual. Virusul se poate da și dintr-o parte în alta a corpului, prin atingerea leziunilor sau fluidului din acestea și apoi atingerea alte părți din corp. Acest lucru poate deveni periculos dacă infecția ajunge la ochi.
Este deosebit de ușor să iei herpes atunci când sunt prezente leziunile, dar se poate transmite și atunci când nu sunt prezente răni. Acest lucru se datorează faptului că virusul herpes se poate transmite de pe piele chiar și atunci când nu are loc niciun focar. Ceea ce înseamnă că se pot infecta partenerii chiar și fără simptome (leziuni).
Persoanele care au herpes genital cauzat de HSV 2 au de obicei mai multă excreție virală decât persoanele care au herpes genital cauzat de HSV 1. Persoanele care trăiesc cu HIV au mai multe șanse să transmită virusul, mai ales dacă au un număr scăzut de CD4.
Virusul se mai poate transmite și de la mamă la copil prin naștere pe cale vaginală. Dacă ești însărcinată și dacă ai o erupție activă de herpes la momentul nașterii, este recomandat să naști prin cezariană.
Evită activtitatea sexuală (orală, vaginală și anală), dacă ai simptome sau dacă simți că urmează să erupă. Nu folosi la comun jucării sexuale, sau acoperă-le cu un prezervativ. Evită sărutul dacă tu sau partenerul tău aveți herpes în zona orală. Evită atingerea zonei afectate; dacă o atingi, ai grijă să te speli bine pe mâini pentru a nu împrăștia infecția.
Folosirea prezervativului pentru sex oral, vaginal sau oral poate oferi un anumit grad de protecție în privința herpesului. Cu toate astea, această protecție este incompletă, deoarece și pielea din zona genitală poate purta infecția.
Cu toate acestea, protecția nu este completă, deoarece pielea din jurul zonei genitale poate fi purtatoare de infecție.
Unele tratamente pot pot scădea riscul de transmitere al herpesului.
Herpesul și infecția cu HIV
Persoanele HIV pozitive care nu iau tratamentul anti HIV devin mai infecțioase dacă au și herpes. Acest lucru se întâmplă din cauză că infecțiile cu transmitere sexuală pot crește încărcătura virală HIV din fluidele genitale și din cauză că HIV este prezent în leziunile herpetice. Însă dacă o persoană HIV pozitivă ia un tratament eficient anti HIV și are o încărcătură virală nedetectabilă, aceasta nu mai poate transmite HIV. Herpesul nu va influența cu nimic infecțiozitatea în acest caz.
Persoanele HIV negative care au leziuni herpetice sunt mai vulnerabile la infecția cu HIV, deoarece aceste leziuni reprezintă erupții cutanate prin care poate intra HIV.
Diagnostic
HSV este cel mai ușor de detectat atunci când infecția este încă activă, deci este cel mai bine să mergi la medic imediat ce apar simptomele. HSV poate fi diagnosticat prin examinarea țesutului cutanat afectat și prin luarea unei probe local3, din fluidul leziunilor. Există și un test de sânge care poate detecta virusul, dar de obicei nu prea se utilizează.
Este necesar să mergi la un medic dermato-venerolog pentru un diagnostic corect. Dar, la un control de rutină al sănătății sexuale nu va căuta herpes, decât dacă anunți că ai simptome sau ești îngrijorat.
Simptome
Majoritatea persoanelor nu dezvoltă simptome deloc. Alte persoane vor avea simptome la câteva zile de la infecție.
O erupție herpetică presupune un grup de mai multe leziuni dureroase, cu lichid, ce se situează în zona orală sau genitală. Leziunile herpetice erup de obicei cu mici amorțeli locale și mâncărimi. Senzația aceasta indică faptul că virusul călătorește prin nerv la suprafața pielii. În regiunea în care ajunge virusul vor ieși mici umflături care se dezvoltă în leziuni mici, inflamate și pline cu lichid. Acestea erup și formează o crustă, apoi se vindecă și dispar în general într-o săptămână, la persoanele cu un sistem imunitar sănătos.
Prima apariție a herpesului genital poate fi severă și de lungă durată și, în unele cazuri, poate provoca boli grave, sistemice. Acest lucru este mai probabil la persoanele care nu urmează tratament HIV și al căror sistem imunitar este foarte slăbit.
Din când în când, pot apărea noi pusee eruptive. HSV 2 reapare mai des decât HSV 1. De obicei, puseele devin mai slabe și mai puțin frecvente în timp, în general după 2 ani. La persoanele care trăiesc cu HIV, în special dacă au un număr de celule CD4 foarte scăzut (sub 50 copii/ml), puseele herpetice tind să fie mai frecvente, mai severe și mai de lungă durată. De obicei leziunile se pot infecta și cu alte bacterii.
Unele persoane experimentează un focar inițial în câteva zile de la dobândirea herpesului. Pentru altele, este posibil să fi trăit timp de ani de zile cu herpes, înainte de a experimenta orice focare sau simptome.
La persoanele care trăiesc cu HIV, mai ales dacă au un număr foarte scăzut de celule CD4 (sub 50), focarele de herpes tind să fie mai frecvente, mai severe și să dureze mai mult. Uneori, leziunile se pot infecta cu alte bacterii.
Unii oameni consideră că anumiți factori declanșatori vor provoca un focar, cum ar fi starea de rău, oboseala sau stresul, frecarea în zona genitală din cauza sexului sau îmbrăcămintea strâmtă, menstruația, consumul de alcool, fumatul și expunerea la soare.
Tratament
Nu există un tratament care să poată vindeca infecția cu virusuri herpetice, dar există mai multe tratamente antivirale pentru a trata herpesul. Acestea funcționează prin reducerea cantității replicare (înmulțire) a virusului, în timp ce sunt luate. Cele mai utilizate tratamente sunt aciclovir, valaciclovir și famciclovir.
Cea mai bună strategie pentru gestionarea herpesului se poate schimba în timp, în funcție de frecvența cu care aveți focare, de severitatea simptomelor și de activitatea sexuală. Unii oameni iau medicamente antivirale la nevoie atunci când apare un focar, numit terapie episodică. Alte persoane care se confruntă cu focare mai frecvente sau severe pot lua medicamente antivirale zilnic, în mod continuu pentru a preveni focarele. Aceasta se numește terapie supresivă.
Există lucruri pe care le poți face pentru a reduce disconfortul cauzat de un focar chiar și fără medicamente. Acestea pot fi deosebit de utile în timpul unui focar inițial sau sever. Utilizarea analgezicelor sau aplicarea unui anestezic topic, cum ar fi lidocaina, poate fi de ajutor. Folosirea vaselinei pe leziuni, scăldarea zonei afectate în apă sărată sau aplicarea unei pungi de gheață sau a plicurilor de ceai umede reci pot fi de asemenea utile. (Nu pune gheață direct pe piele.) Turnarea apei peste organele genitale, în timpul urinării, poate reduce durerea. Evită îmbrăcămintea strâmtă și bea multe lichide.
Terapia episodică
Antiviralele pot fi luate ca tratament „episodic”, de fiecare dată când simți simptomele declanșării unui focar (de obicei furnicături și amorțeală). Acest lucru poate reduce atât severitatea, cât și durata focarului.
Cu cât începi mai devreme tratamentul, cu atât este probabil să fie mai eficient. Deși sunt eficiente în prevenirea focarelor de herpes, odată ce un focar de herpes genital este stabilit, antiviralele oferă adesea puține beneficii. Se recomandă persoanelor care trăiesc cu HIV să înceapă tratamentul antiviral pentru HSV cât mai curând posibil după începerea unui focar.
Antiviralele sunt de obicei luate sub formă de tablete. În funcție de medicament și doză, acestea pot fi prescrise pentru o perioadă de la una până la cinci zile, luând între una și cinci doze pe zi. Pentru focarele mai grave de herpes oral și herpes genital sau anal, tratamentul poate fi utilizat timp de șapte până la zece zile, iar în cazurile cele mai grave, aciclovirul poate fi administrat intravenos.
Pentru multe persoane HIV pozitive, cursul standard de tratament episodic va funcționa bine. Cu toate acestea, dacă ai un sistem imunitar slăbit, este posibil să fie nevoie de un curs de tratament antiviral mai lung.
Tratamentele antivirale pentru infecția cu herpes funcționează bine la persoanele HIV pozitive atunci când sunt utilizate pentru a trata focarele. Există unele dovezi că funcționează mai puțin bine pentru a suprima eliminarea virusului herpes la persoanele care trăiesc cu HIV decât persoanele care nu au HIV.
Terapie supresivă
Antiviralele zilnice pot fi, de asemenea, prescrise ca tratament „supresiv” în mod continuu. Tratamentul supresor este de obicei prescris persoanelor care suferă de șase sau mai multe focare pe an. La persoanele cu focare frecvente, tratamentul supresor poate reduce frecvența acestor recidive cu 70-80%. Iar multe persoane nu au focare atunci când sunt sub tratament supresiv.
Persoanele care trăiesc cu HIV ar putea avea nevoie de doze mai mari de medicamente pentru a-și suprima simptomele decât cele care sunt HIV negative. Dacă încă mai ai focare în timp ce iei terapie supresoare, vorbește cu medicul tău, care ar putea să crește doza sau schimba tipul de antivirale pe care îl iei.
Cercetările arată că administrarea terapiei supresive poate reduce (dar nu elimina) riscul de transmitere a herpesului genital cauzat de HSV 2 către partenerii care nu îl au.
Acest articol a fost revizuit în august 2024.
Poate te interesează și:
Sifilisul
Herpesul
Gonoreea (Blenoragia)