Puncte cheie
Lipodistrofia este un efect secundar al unor medicamente anti-HIV. Acestea sunt în principal medicamente mai vechi, care acum sunt rareori folosite. Lipodistrofia poate include acumularea de grăsime, pierderea de grăsime sau ambele. Este frecvent ca persoanele cu lipodistrofie să aibă tulburări metabolice, cum ar fi niveluri ridicate de grăsimi în sânge.
Lipodistrofia se referă la modificări anormale ale modului în care grăsimea este distribuită în organism, însoțite de complicații metabolice. Pierderea de grăsime într-o anumită zonă se numește lipoatrofie, în timp ce acumularea de grăsime este numită lipohipertrofie. La persoanele cu lipodistrofie, unul sau ambele procese pot apărea.
Complicațiile metabolice pot include niveluri ridicate de grăsimi și zaharuri în sânge, ceea ce poate duce la alte afecțiuni, cum ar fi bolile de inimă și diabetul.
Lipodistrofia a fost observată la persoanele care trăiesc cu HIV și iau medicamente antiretrovirale mai vechi – în special stavudina (d4T, Zerit), zidovudina (AZT, Retrovir), didanozina (ddI, Videx) și indinavirul (Crixivan). Aceste medicamente nu mai sunt prescrise pe scară largă.
Medicamentele folosite în tratamentul HIV astăzi nu sunt considerate a cauza lipodistrofie. Cazurile noi de lipodistrofie din cauza medicamentelor mai recente sunt rare.
Diferite modificări au fost observate la persoanele afectate de lipodistrofie:
Acumularea de grăsime: creșterea taliei (fără pliuri de grăsime), creșterea sânilor, acumularea de grăsime în jurul gâtului și maxilarului, acumularea de grăsime în zona spatelui și a cefei. Grăsimea se poate acumula și în sau în jurul organelor (cum ar fi ficatul) și în mușchi.
Pierderea de grăsime: subțierea feței, în special a obrajilor, a feselor și a membrelor. Aceasta duce la apariția vizibilă a venelor din brațe și picioare din cauza pierderii de grăsime.
Când se pierde grăsimea, este afectată grăsimea de sub piele (grăsimea subcutanată). Creșterea grăsimii abdominale în lipodistrofie este compusă din grăsime viscerală, care se acumulează în jurul organelor interne, făcând abdomenul să pară întins și împins în afară. Acest lucru este diferit de grăsimea „apucabilă” obținută prin supraponderabilitate sau lipsa exercițiilor fizice, așa cum se întâmplă în obezitate. Comparativ cu persoanele cu obezitate generalizată, există relativ mai multă grăsime viscerală și mai puțină grăsime subcutanată la persoanele cu HIV care au lipodistrofie.
Ce cauzează lipodistrofia?
Lipodistrofia se referă la diferite semne și simptome la persoanele care trăiesc cu HIV și nu este un sindrom cu o cauză unică.
Mecanismele care stau la baza dezvoltării lipodistrofiei la persoanele HIV pozitive sunt doar parțial înțelese. Expunerea la anumite medicamente antiretrovirale este probabil importantă în dezvoltarea lipodistrofiei.
Cercetările au arătat că pierderea de grăsime, în special, poate fi cauzată atunci când mitocondriile – responsabile de producerea de energie pentru celulele corpului – sunt afectate sau își reduc numărul ca rezultat al medicamentelor mai vechi, cum ar fi stavudina și zidovudina. Aceasta este cunoscută sub numele de toxicitate mitocondrială.
Acumularea de grăsime nu este la fel de bine înțeleasă, dar a fost observată frecvent la persoanele care iau aceleași medicamente. Creșterea țesutului adipos visceral pare să fie asociată cu tulburările metabolice.
Alți factori legați de sănătatea individuală și specific de HIV pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea lipodistrofiei. Aceștia includ durata terapiei HIV, durata infecției HIV, gradul de afectare a sistemului imunitar la începutul terapiei HIV, sexul, vârsta, istoricul familial, dieta și masa corporală și grăsimea înainte de tratament. Totuși, niciunul dintre aceștia nu a fost dovedit ca fiind cauză directă a lipodistrofiei.
Efectele asupra sănătății generale
Modificările grăsimii corporale pot fi stigmatizante, iar cercetările au arătat că acestea pot fi o sursă de stres și îngrijorare pentru persoanele care urmează tratament pentru HIV. Acest lucru poate duce la o calitate a vieții și la o stare de bine emoțională scăzute la persoanele cu lipodistrofie.
Complicațiile metabolice asociate cu lipodistrofia pot avea un impact negativ asupra sănătății. Aceste complicații includ rezistența la insulină (incapacitatea de a răspunde la insulină, necesară pentru procesarea zahărului), colesterolul ridicat și trigliceridele ridicate (grăsimi). Rezistența la insulină poate duce la diabet, iar nivelurile ridicate de grăsime în sânge sunt asociate cu boli de inimă, accidente vasculare cerebrale și pancreatită. Grăsimea viscerală poate apărea și în locuri precum ficatul, ducând la inflamație, boală hepatică grasă și ciroză.
Orice risc este probabil mai mare la persoanele cu alți factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul, obezitatea, fumatul sau un istoric familial de boli de inimă.
Vei efectua teste de sânge regulate la clinica ta HIV pentru a monitoriza nivelurile de grăsimi și zaharuri din sânge. Acest lucru ajută la gestionarea oricăror complicații metabolice. Poți reduce riscul de boli de inimă și diabet prin exerciții fizice, o dietă echilibrată, pierderea în greutate, dacă ești supraponderal, și prin renunțarea la fumat.
Tratamentul lipodistrofiei
Nu există un tratament curativ pentru lipodistrofie, iar cercetările sugerează că schimbările în distribuția grăsimii cauzate de utilizarea medicamentelor mai vechi pot fi ireversibile. Dacă încă iei unul dintre medicamentele asociate cu lipodistrofia, trecerea la alt medicament va ajuta la prevenirea agravării lipodistrofiei.
Gestionarea lipodistrofiei este concentrată pe gestionarea complicațiilor metabolice și a tratamentelor pentru îmbunătățirea aspectului cosmetic. Dieta și exercițiile fizice sunt o parte integrantă a gestionării.
Terapia convențională, incluzând metformina și insulina, este utilizată pentru a trata diabetul, iar medicamentele pentru scăderea lipidelor (statinele) sunt folosite pentru a gestiona nivelurile de lipide, prevenind bolile de inimă. Unele statine pot interacționa cu medicamentele HIV, așa că medicul va alege cu grijă medicamentele și te va monitoriza atent. Exercițiile regulate (o combinație de activități de rezistență și cardiovasculare), o dietă echilibrată cu multe legume și cereale integrale și renunțarea la fumat pot ajuta la reducerea riscului de boli de inimă.
Pierderea grăsimii faciale poate fi reparată în mai multe moduri. Cea mai frecvent utilizată tehnică implică injecțiile cu fillere (cum ar fi Sculptra sau Radiesse) în zonele afectate. Acest tratament este adesea disponibil la clinicile HIV, așa că întreabă medicul tău dacă este disponibil pentru tine.
Chirurgia poate fi o opțiune pentru a îndepărta acumulările de grăsime în jurul gâtului. Totuși, liposucția poate da rezultate nesatisfăcătoare, deoarece depozitele de grăsime pot reapărea. Alte tratamente posibile pentru acumularea de grăsime includ hormonul de creștere uman sau steroizii anabolizanți. Discută cu medicul tău despre aceste opțiuni.
Țări cu resurse limitate sau cu o pilpsă de angajament pentru calitatea vieții persoanelor care trăiesc cu HIV
Lipodistrofia continuă să afecteze multe persoane din țările cu venituri mici și medii, deoarece medicamentele antiretrovirale care au ca efect advers lipodistrofia, în special lipoatrofia, au fost utilizate pe scară largă până acum câțiva ani sau chiar mai curând. Deși Organizația Mondială a Sănătății a recomandat oprirea utilizării stavudinei în 2010, costul redus și simplitatea medicamentului au dus la o întârziere de câțiva ani în eliminarea sa în țările africane.
Acest lucru are implicații considerabile pentru riscul de boli metabolice, calitatea vieții și aderența la tratament.
În aceste țări, pot coexista extremele de obezitate și malnutriție, agravând efectele lipodistrofiei pentru persoanele care trăiesc cu HIV.
Gestionarea lipodistrofiei în țările cu resurse limitate include modificări ale stilului de viață (dietă și exerciții fizice), reducerea dozelor de medicamente mai vechi sau, ideal, trecerea la un medicament antiretroviral mai nou.
Nu întotdeauna este vorba de resurse limitate. Uneori autorităților nu le pasă de calitatea vieții persoanelor care trăiesc cu HIV și întârzie achiziția medicamen telor de ultimă generație.
_
Articol revizuit în noiembrie 2024.
Editarea articolelor publicate inițial în 2019 și actualizarea lor cu cele mai recente informații, bazate pe studii clinice și descoperiri recente din domeniul medical, a fost posibilă datorită MSD.
MSD nu are control editorial și nu influențează în niciun fel conținutul acestor articole.
Poate te interesează și:
Durata de viață a persoanelor care trăiesc cu HIV
Întreruperile de tratament
Interacțiunile dintre tratamentul HIV și drogurile recreaționale