Puncte cheie
Neuropatia periferică este o afecțiune caracterizată prin deteriorarea nervilor de la nivelul picioarelor sau mâinilor.
Simptomele pot include amorțeală, furnicături și durere.
Există multe cauze posibile, inclusiv inflamația asociată cu HIV, medicamente anti-HIV mai vechi, alte medicamente, chimioterapie, diabet, consum de substanțe și deficiențe de vitamine.
Neuropatia periferică este o afecțiune comună în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV.
Neuropatia înseamnă deteriorarea nervilor. Nervii transmit semnale în creier și măduva spinării (sistemul nervos central sau SNC) și se extind de la SNC la mușchi, piele și organe.
Nervii din afara SNC sunt numiți sistemul nervos periferic (SNP). Aceștia transmit senzații (cum ar fi atingerea, vibrațiile și durerea) și controlează mișcările. Ei sunt, de asemenea, importanți pentru echilibru.
Unii nervi periferici controlează funcții corporale asupra cărora nu avem control conștient, cum ar fi fluxul sanguin către organe sau mișcarea alimentelor prin intestine. Aceasta este numită sistemul nervos autonom.
Simptome
Neuropatia periferică implică de obicei deteriorarea nervilor din picioare sau, mai rar, din mâini, brațe și picioare. Când nervii sunt deteriorați, semnalele lor nu funcționează corect și pot fi transmise greșit. Acest lucru duce la simptome care pot varia de la furnicături ușoare și amorțeală la durere severă, care face imposibilă purtarea șosetelor. Unele persoane își pierd forța în mâini, făcând dificilă prinderea obiectelor. Simptomele sunt de obicei „simetrice”, adică sunt resimțite în mod egal pe ambele părți ale corpului.
Neuropatia periferică afectează adesea mai întâi cei mai lungi nervi din corp, motiv pentru care este resimțită de obicei la nivelul extremităților, cum ar fi picioarele sau mâinile. Ocazional, poate fi afectat și sistemul nervos autonom, cauzând simptome precum amețeli, diaree și disfuncție erectilă.
Experiențele persoanelor cu neuropatie diferă în funcție de intensitatea durerii și de cât de mult le afectează viața. Acest lucru se datorează faptului că durerea este experimentată diferit de fiecare persoană și este influențată de o serie de factori biologici, psihologici și sociali, cum ar fi genetica, stresul și temperatura.
Cauzele neuropatiei periferice
Cauzele neuropatiei periferice la persoanele care trăiesc cu HIV și modul în care acestea provoacă deteriorarea nervilor nu sunt încă pe deplin înțelese. Riscul de neuropatie la persoanele cu HIV pare să crească dacă acestea sunt mai în vârstă, mai înalte, obeze sau au HIV de mult timp.
Neuropatia poate fi cauzată de inflamația legată de HIV, unele medicamente antiretrovirale mai vechi sau o combinație a ambelor. Neuropatia legată de HIV tinde să apară treptat, în timp ce neuropatia legată de antiretrovirale se dezvoltă de obicei mai rapid și poate fi oprită prin schimbarea medicamentului. Riscul de neuropatie legată de HIV este redus prin diagnosticarea și tratamentul prompt al infecției cu HIV, înainte ca sistemul imunitar să fie prea afectat.
Medicamentele antiretrovirale asociate cel mai frecvent cu neuropatia sunt tratamente mai vechi utilizate în trecut – în special didanozina (ddI, Videx), zalcitabina (ddC, Hivid) și stavudina (d4T, Zerit). Utilizarea acestor medicamente anti-HIV este acum evitată cât mai mult posibil.
Tratament și gestionare
Dacă ești diagnosticat cu neuropatie periferică, medicul va încerca să identifice cauza de bază. Tratamentul cauzei de bază este abordarea obișnuită pentru gestionarea neuropatiei periferice, dar nu toate cauzele sunt tratabile.
Dacă suspectezi că neuropatia ta este cauzată de antiretrovirale, discută cu medicul, care poate recomanda întreruperea, schimbarea tratamentului sau reducerea dozei. În unele cazuri, simptomele neuropatiei periferice pot dispărea odată ce cauza de bază este tratată.
Tratamente pentru ameliorarea durerii
Diferite persoane găsesc utile diferite metode pentru a gestiona durerea asociată neuropatiei periferice:
Plasturi și creme cu capsaicină: Capsaicina este o substanță derivată din ardei iute și este utilizată în multe analgezice topice.
Căldură și frig: Temperatura poate influența experiența durerii și a amorțelii. Este posibil să-ți fie de ajutor să-ți înmoi picioarele în apă rece și să porți șosete calde în pat.
Evitarea pantofilor și șosetelor strâmte.
Exerciții fizice ușoare: Dacă experimentezi slăbiciune musculară, exercițiile fizice pot ajuta la întărirea mușchilor. Orice exercițiu este mai bun decât niciunul, așa că este în regulă să începi încet și să îți setezi obiective simple.
Medicul poate oferi sfaturi privind tipul și cantitatea de activitate sigură pentru tine.
_
Articol revizuit în noiembrie 2024.
Editarea articolelor publicate inițial în 2019 și actualizarea lor cu cele mai recente informații, bazate pe studii clinice și descoperiri recente din domeniul medical, a fost posibilă datorită MSD.
MSD nu are control editorial și nu influențează în niciun fel conținutul acestor articole.
Poate te interesează și:
Durata de viață a persoanelor care trăiesc cu HIV
Întreruperile de tratament
Interacțiunile dintre tratamentul HIV și drogurile recreaționale