Puncte cheie:
Pentru sexul anal neprotejat cu un partener HIV pozitiv care are o viremie complet suprimată, riscul de infectare estimat este zero.
Dacă HIV nu este complet suprimat de un tratament eficient, sexul anal fără prezervativ este o cale foarte riscantă de transmitere a virusului, atât pentru partenerul activ, cât și pentru cel pasiv.
Infecțiile cu transmitere sexuală și infecția HIV recentă cresc riscul de transmitere.
Studiul PARTNER 2 a urmărit 783 de cupluri de bărbați în care partenerul HIV pozitiv avea o încărcătură virală nedetectabilă, iar în actele sexuale anale nu au fost folosite prezervative. După ce au fost urmăriți 1596 de ani (adunați din anii urmăriți pentru fiecare cuplu), cu 77.000 de acte sexuale anale neprotejate, nicio transmitere HIV de la partenerii HIV pozitivi nu a avut loc, iar cercetătorii au concluzionat că riscul de transmitere HIV în aceste condiții a fost efectiv zero.
Dacă încărcătura virală este detectabilă, sexul anal neprotejat este o cale foarte eficientă de transmitere HIV și este considerată o activitate de risc înalt pentru ambii parteneri, chiar dacă gradul exact de risc depinde de mulți factori.
Pentru fiecare act neprotejat cu un partener HIV pozitiv netratat, riscul de infectare a fost estimat la 1.38% (șansă de 1 din 72) pentru partenerul pasiv și 0.11% (1 din 909) pentru partenerul activ.
Cu toate astea, șansele pot crește de 10 până la 25 de ori dacă partenerul pozitiv a fost infectat recent. Studiile au identificat mulți alți factori care cresc cu mult riscul de transmitere.
Riscul pentru partenerul activ și pentru partenerul pasiv
Există o credință destul de răspândită printre bărbații gay, cum că partenerul activ are un risc mai mic de infectare cu HIV. Este adevărat că infectarea cu HIV are loc mai puțin frecvent la bărbații care adoptă doar rolul de activ, spre deosebire de bărbații care adoptă ambele roluri, sau decât cei care practică sexul anal doar ca pasivi.
Totuși, a fi partea activă într-un act sexual neprotejat rămâne o activitate de risc crescut. Riscul per act sexual pentru partenerul activ, în cadrul sexului anal, este comparabil cu riscul per act sexual pentru bărbatul (activ) în cadrul sexului vaginal.
Partenerul pasiv se află la risc de infectare cu HIV prin intermediul spermei și lichidului presemnial al partenerului infectat. Țesutul rectului este delicat și poate fi rănit cu ușurință, aspect care îi poate conferi virusului un acces direct către circuitul sanguin. Cu toate astea, o rană nu este imperios necesară pentru ca infecția să aibă loc: țesutul rectal este el însuși bogat în celule care sunt direct susceptibile infectării.
Partenerul activ este de asemenea supus riscului infectării, deoarece pot exista niveluri crescute de HIV în secrețiile rectale, precum și în sângele din țesutul rectului. În acest fel se creează un risc de transmitere către partenerul activ prin țesutul uretrei și al capului penisului – mai exact sub prepuț.
Analize sistematice ale studiilor au calculat că sexul anal fără prezervativ ca pasiv reprezintă un risc aproximativ de 10 până la 12 ori mai mare de infectare decât sexul anal ca activ.
Cele mai recente rezultate științifice au estimat că, pentru fiecare act sexual neprotejat cu un partener HIV-pozitiv netratat, riscul de infectare a fost 1.38% (șansă de 1 din 72) pentru partenerul pasiv și 0.11% (1 din 909) pentru partenerul activ.
Pe de altă parte, multe din aceste studii au fost realizate înainte ca tratamentul antiretroviral de după primirea diagnosticului să devină o normă, deci este posibil să supraestimeze riscul de infectare.
Sexul anal dintre un bărbat și o femeie
În general, sexul anal dintre un bărbat și o femeie nu a primit atât de multă atenție spre deosebire de cel dintre doi bărbați. Cu toate astea, exită dovezi că sexul anal este practicat de un număr destul de mare de adulți activi sexual. În 2010, 11% dintre femei și 13% dintre bărbați din UK au raportat că au făcut sex anal în ultimul an, în timp ce generațiile mai tinere au avut probabilitatea mai mare să raporteze acest lucru.
Sexul anal heterosexual joacă probabil un rol important în transmiterea HIV între persoanele heterosexuale, deși lipsesc estimări relevante în această privință.
Infectarea recentă
În primele câteva săptămâni sau luni după ce HIV a intrat în corpul unei persoane, încărcătura virală a acesteia este de obicei extrem de ridicată și este foarte contagioasă.
Încărcătură virală este termenul utilizat pentru a descrie cantitatea de HIV care circulă prin corp. Cu cât aceasta este mai crescută, cu atât crește și infecțiozitatea. Pe de altă parte, când încărcătura virală este atât de mică încât este nedetectabilă, nu există niciun risc de transmitere a virusului.
De exemplu, un studiu realizat pe cupluri heterosexuale din Rakai, Uganda, unde un partener era HIV pozitiv iar celălalt HIV negativ la începutul cercetării, a arătat că probabilitatea de transmitere HIV este mai mare în primele două luni jumate de la infectarea inițială, acest fapt fiind corelat cu nivelul foarte crescut al viremiei în perioada timpurie. Cercetătorii au estimat că, raportat la stadiul de infectare cronic, infecțiozitatea timpurie era de 26 de ori mai mare.
Având în vedere că oamenii nu sunt conștienți de faptul ca sunt infectați in acest stadiu, aceștia nu iau tratament și pot expune fără voie partenerii lor la HIV. Este mult mai probabil ca persoanele care au HIV fără să știe, nediagnosticate, să fie implicate în transmiterea HIV, decât persoanele care știu că au virusul – deoarece acestea din urmă pot primi tratament și pot deveni nedetectabile.
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)
Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală, în special cele care cauzează ulcerații, inclusiv herpes simplex 2 (HSV-2), sifilis, gonoree, chlamydia, cresc riscul partenerilor HIV negativi să ia virusul în timpul sexului vaginal. Persoanele HIV negative care au o ITS recurentă pot avea un risc și mai crescut de infectare cu HIV.
La persoanele care trăiesc cu HIV și care nu iau tratament, infecțiile cu transmitere sexuală pot genera de asemenea o încărcătură virală mai mare la nivelul secrețiilor vaginale și în spermă, ceea ce crește riscul transmiterii HIV către alte persoane.
Pe de altă parte, ITS-urile nu cresc riscul transmiterii HIV de la persoane care iau tratament eficient pentru HIV și care au o viremie nedetectabilă. În studiul PARTNER, nu a existat nici măcar o singură transmitere a virusului, chiar dacă mulți dintre participanții la studiu aveau ITS-uri.
Sunt două motive principale pentru efectul ITS-urilor în transmiterea HIV.
Primul este că multe (deși nu toate) ITS-urile pot cauza ulcerații, iritații sau leziuni. Acestea reprezintă o rută fizică directă pentru ca HIV să intre în corpul unei persoane neinfectate.
Al doilea este că celulele imunității, care sunt ele însele vulnerabile la infectarea cu HIV – precum celulele CD4 sau celulele dendritice – sunt de obicei prezente în număr mare la locul infecției.
Cea mai relevantă dovadă științifică este în cazul virusului herpes simplex de tip 2 (HSV-2). O meta-analiză a descoperit că prezența HSV-2 este asociată cu riscul crescut de a contracta HIV atât în cadrul populației generale (o creștere de 270%) precum și în cadrul persoanelor care practică muncă sexuală sau în cazul bărbaților care fac sex cu bărbați (creștere de 170%). Infectarea recentă cu HSV-2 a fost asociată cu un risc aproape de cinci ori mai ridicat (470%) de a contracta HIV, probabil din cauză că ulcerațiile genitale, creșterea viremiei HIV la nivel genital și inflamarea tractului genital sunt foarte severe în infecțiile noi cu HSV-2, deși tind să descrească în timp.
Human papillomavirus (HPV), cauza verucilor genitale, este asociat cu un risc crescut de infectare cu HIV la femei, indiferent dacă tipul de HPV cauzează veruci sau dacă acel tip este asociat cu cancer cervical. Prezența HPV-ului în celulele din penis de asemenea cresc riscul contractării HIV de către bărbați.
Poppers
Poppers este un inhalant bazat pe nitriți, folosit în mod larg ca drog recreațional de către bărbații gay din multe țări. Fiind în mod popular folosit în timpul sexului anal ca pasiv, inhalarea pe nas a poppersului relaxează mușchii sfincterului anal, făcând actul sexual mai ușor și intensificând plăcerea.
Cu toate astea, folosirea poppers-ului în timpul sexului anal neprotejat din poziție de pasiv dublează riscul infectării cu HIV. Acest lucru se întâmplă probabil din cauză ca poppersul crește fluxul de sânge din țesuturile rectului, crescând susceptibilitatea unei infectări. Poppers nu influențează riscul infectării partenerului activ.
Clisma anală
Clisma anală reprezintă inserția unui lichid, precum apă de la robinet sau soluții cu săpun, în rect printr-un dispozitiv, pentru a curăța rectul înainte sau după sexul anal și este o activitate comună în cazul bărbaților gay și bisexuali. Pericolul, însă, este că poate răni sau deteriora țesutul rectal și că îndepărtează bacteriile naturale de protecție din acea zonă. Dacă mai mulți oameni folosesc același dispozitiv de clismat sau același furtun de duș pentru clismă, infecțiile se pot transmite și pe această cale.
O sinteză a 24 de studii a demonstrat asocierea de trei ori mai mare a șanselor de infectare cu HIV dacă se face clisma rectală și o șansă de două ori mai mare de infectare cu o altă ITS, alta decât HIV.
Deși este posibil ca acest rezultat să apară pur și simplu din cauza unor diferențe comportamentale, majoritatea acestor studii au realizat analize multiple ce au luat în considerare potențiali co-factori, precum frecvența actelor sexuale și numărul partenerilor.
Sângerarea rectală
Sângerările rectale cresc de asemenea riscul infectării și pot fi cauzate de hemoroizi, anumite ITS-uri precum veruci anale, leziuni herpetice, folosirea în prealabil a jucăriilor sexuale sau prin introducerea degetelor sau mâinii în rect.
Circumcizia la bărbați
Există câteva date din țări cu venituri mici și medii care sugerează că circumcizia ar putea proteja, dar numai pentru bărbații care au exclusiv roluri de activi.
Cum poți reduce riscul
Medote de protecție eficiente sunt:
Partenerul HIV-pozitiv ia un tratament eficient pentru HIV și are o viremie nedetectabilă.
Partenerul HIV-negativ ia tratament de profilaxie pre-expunere (PrEP)
Se folosesc prezervativele și lubrifiantul
Ca măsură de urgență, tratamentul de profilaxie post-expunere (PEP).
Poate te interesează și:
Profilaxia Post-expunere (PEP)
Cum să folosești prezervativul vaginal?
De ce se rup prezervativele?