care urmează tratamentul prescris și sunt aderente la acesta, menținându-și încărcătura virală nedetectabilă, au o speranță de viață comparabilă cu a celor fără HIV. Studiile clinice arată că aceste persoane pot avea chiar o viață mai lungă, datorită monitorizărilor periodice de sănătate, mai puțin frecvente în rândul celor fără HIV.
Ghidurile recomandă începerea tratamentului imediat după diagnostic, indiferent de starea de sănătate, nivelul CD4 sau încărcătura virală. Totuși, în unele țări, tratamentul imediat este refuzat din cauza discriminării, ceea ce se poate întâmpla și în România. Este dreptul tău să primești tratament gratuit imediat; cere-i medicului tău să înceapă tratamentul cât mai curând.
Datorită tratamentului, HIV nu mai este o afecțiune letală. Persoanele care trăiesc cu HIV își păstrează sănătatea, își ajustează prioritățile și își pot continua activitățile zilnice, relațiile și planurile de viitor.
A avea un copil
Femeile care trăiesc cu HIV nasc copii în întreaga lume, iar aceștia sunt majoritar HIV negativi. Transmiterea de la mamă la copil poate fi prevenită dacă:
- mama urmează tratament în timpul sarcinii,
- copilul nu este alăptat*,
- copilul primește tratament profilactic câteva săptămâni.
*În unele țări, autoritățile recomandă alăptarea pentru mamele cu HIV, conform OMS: „mamele HIV pozitive ar trebui să alăpteze exclusiv în primele 6 luni și să continue până la 24 de luni sau mai mult, dacă urmează tratamentul adecvat.”
Discută cu echipa multidisciplinară care urmărește sarcina ta (infecționist, ginecolog și neonatolog) pentru a decide dacă este oportun să alăptezi. Tratamentul în timpul sarcinii previne transmiterea HIV și îți susține sănătatea. Dacă virusul este la un nivel foarte mic, poți avea o naștere vaginală, dar în România se practică în continuare cezariana în majoritatea cazurilor.
Dacă dorești un copil, discută cu medicul despre o sarcină planificată. Unele medicamente HIV pot cauza malformații, de aceea este important să ai un tratament adaptat pentru sănătatea ta și a fătului.
A deveni tată
HIV se transmite doar de la mamă la copil, nu și de la tată. Medicul te poate ajuta pe tine și partenera ta să concepeți un copil fără riscul transmiterii HIV. Dacă încărcătura virală este nedetectabilă de cel puțin 6 luni, transmiterea este imposibilă.
### Cum și cui spun?
Dacă ai fost diagnosticat cu HIV, este normal să simți nevoia de a discuta cu cineva, dar alege cu grijă cui îi spui. Să spui persoanelor potrivite poate aduce sprijin, dar nu poți controla cum vor reacționa. Gândește-te la motivul pentru care vrei să împărtășești informația și cum ar putea reacționa cel căruia îi spui.
Informarea familiei și prietenilor
Decizia de a spune familiei și prietenilor depinde de relația pe care o ai cu ei. Reacția lor depinde de nivelul lor de informare; fricile și miturile sunt frecvente. Îți poți informa persoanele apropiate cu materiale despre HIV.
Spunerea partenerului actual
Partenerul actual poate fi o sursă esențială de suport, dar și de provocări. Ar putea avea întrebări și îngrijorări legate de transmitere. Este important ca partenerul tău să facă un test HIV.
### Spunerea unui partener nou
Discuțiile despre serostatus pot fi dificile, dar N=N poate reduce anxietatea legată de transmitere. Unele persoane preferă să inițieze discuția online, iar sfaturile de la clinica sau ONG-ul de care aparții pot fi utile. N=N le oferă încredere multor persoane că nu este necesar să dezvăluie statutul, deoarece nu își pun partenerii în pericol.
Încadrarea în munca
Angajatorul tău nu trebuie să afle despre statutul tău HIV, iar diagnosticul este confidențial. În România, discriminarea la locul de muncă pe baza statutului HIV este ilegală.
Călătoriile
Persoanele care trăiesc cu HIV pot călători în majoritatea țărilor, însă unele, cum ar fi Rusia și Noua Zeelandă, impun restricții pentru permisele de muncă sau rezidență.
---
Textul a fost revizuit în februarie 2024.
Poate te interesează și:
Viața merge mai departe
Viața sexuală când ești HIV pozitiv
Spitale și suport