Puncte cheie:
Pentru sexul vaginal neprotejat cu o persoană HIV-pozitivă ce are o viremie complet suprimată (nedetectabilă), riscul estimat de infectare este zero.
Dacă HIV nu este cumplet suprimat de un tratament eficient, sexul vaginal fără prezervativ este o cale foarte riscantă de transmitere HIV atât pentru bărbat, cât și pentru femeie.
ITS-urile cresc riscul infectării în timp ce circumcizia la bărbați îl scade.
Dacă partenerul HIV-pozitiv ia tratament antiretroviral și are o încărcătură virală complet suprimată (nedetectabilă), riscul de transmitere HIV prin sex anal este zero.
Studiul PARTNER a recrutat 548 de cupluri heterosexuale în care un partener avea HIV cu viremia complet suprimată de tratamentul antiretroviral. După o perioadă de urmărire de 1.3 ani, cuplurile au raportat peste 36.000 de acte sexuale vaginale neprotejate. Nu a avut loc niciun caz de transmitere HIV. Cercetătorii au concluzionat că riscul transmiterii HIV prin sex vaginal în aceste circumstanțe a fost efectiv zero.
Când HIV nu este suprimat de un tratament HIV, sexul vaginal neprotejat este o cale eficientă de transmitere HIV, deoarece pot apărea concentrații mari de HIV în lichidul seminal și în fluidele vaginale, precum și din cauză că țesuturile vaginale sunt susceptibile infectării. HIV poate fi transmis prin celulele țesutului vaginal (epiteliu) datorită migrării prin celule specifice și/sau trecerii prin țesuturile neintacte. Acest fapt permite virusului să ajungă la țesutul interior al vaginului, care este bogat în celule ale imunității, prin care infectarea se poate avea loc cu ușurință.
Celulele localizate sub suprafața cervixului, sunt în mod special vulnerabile infectării cu HIV, mai ales în timpul adolescenței sau în perioada primei sarcini a unei femei, sau din cauza unei infecții cu HPV sau chlamydia.
O meta-analiză a studiilor asupra transmiterii HIV la heterosexuali a descoperit că, în țările cu venituri mari, înaintea introducerii tratamentului HIV combinat, riscul transmiterii HIV per act sexual era de 0.04% dacă partenera era HIV pozitivă, iar bărbatul era HIV negativ. Riscul era de 0.08% atunci când bărbatul era HIV pozitiv, iar femeia HIV negativă. Cu toate astea, aceste statistici au fost în mod considerabil mai crescute când partenerul sursă era ori în stadiul incipient al infecției cu HIV, sau când unul dintre parteneri avea o ITS care cauza iritații la nivel genital. Riscuri crescute au rezultat și în studiile realizate în țări mai sărace.
O femeie este de obicei supusă unui risc mai crescut de a contracta HIV de la un bărbat cu HIV, decât invers. Acest lucru poate fi din cauza mai multor factori. În comparație cu penisul, cantitatea de celule tisulare susceptibile infecției și/sau leziunilor este mai mare în vagin. O femeie poate să primească o cantitate mare de spermă în propriul vagin, care ajunge rapid în contact cu țesuturi mai vulnerabile ale cervixului și care pot rămâne acolo pentru o perioadă de timp.
În timp ce femeile au un grad de risc mai ridicat de a contracta HIV de la un bărbat HIV pozitiv, sexul vaginal fără prezervativ este de asemenea foarte riscant și pentru bărbați, deoarece leziunile de la nivelul penisului și al membranelor mucoase din uretră și de pe capul penisului – mai exact de sub prepuț – formează un punct vulnerabil la infecție.
Mulți alți factori afectează gradul de risc asociat cu sexul vaginal, inclusiv infectarea recentă, iITS-urile și circumcizia la bărbați.
Infectarea recentă
În primele câteva săptămâni sau luni după ce HIV a intrat în corpul unei persoane, încărcătura virală a acesteia este de obicei extrem de ridicată și este foarte contagioasă.
”Încărcătură virală” este termenul utilizat pentru a descrie cantitatea de HIV care circulă prin corp. Cu cât aceasta este mai crescută, cu atât crește și contagiozitatea. Pe de altă parte, când încărcătura virală este atât de mică încât este nedetectabilă, nu există niciun risc de transmitere a virusului.
De exemplu, un studiu realizat pe cupluri heterosexuale din Rakai, Uganda, unde un partener era HIV-pozitiv iar celălalt HIV-negativ la începutul cercetării, a arătat că probabilitatea ca HIV să fie transmis este în primele două luni jumate de la infectarea inițială, acest fapt fiind corelat cu nivelul foarte crescut al viremiei în perioada timpurie. Cercetătorii au estimat că, raportat la stadiul de infectare cronic, infecțiozitatea timpurie era de 26 de ori mai mare.
Având în vedere că oamenii nu sunt conștienți de faptul ca sunt infectați în acest stadiu, aceștia nu iau tratament și își pot expune fără voie, partenerii la HIV. Este mult mai probabil ca persoanele care au HIV fără să știe, nediagnosticate, să fie implicate în transmiterea HIV, decât persoanele care știu că au virusul, deoarece acestea din urmă pot primi tratament și ajunge nedetectabile.
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)
Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală, în special cele care cauzează ulcerații, inclusiv herpes simplex 2 (HSV-2), sifilis, gonoree, chlamydia, cresc riscul partenerilor HIV-negativi să ia virusul în timpul sexului vaginal. Persoanele HIV-negative care au o ITS recurentă, pot avea un risc mai crescut de infectare cu HIV.
La persoanele care trăiesc cu HIV și care nu iau tratament, ITS-urile pot genera de asemenea o încărcătură virală mai mare la nivelul secrețiilor vaginale și în spermă, ceea ce crește riscul transmiterii HIV către alte persoane.
Pe de altă parte, ITS-urile nu cresc riscul transmiterii HIV de la persoane care iau tratament eficient pentru HIV și care au o viremie nedetectabilă. În studiul PARTNER, nu a existat nici măcar o singură transmitere a virusului, chiar dacă mulți dintre participanții la studiu aveau ITS-uri.
Sunt două motive principale pentru efectul ITS-urilor în transmiterea HIV. Primul este că multe (deși nu toate) ITS-urile pot cauza ulcerații, iritații sau leziuni. Acestea reprezintă o rută fizică directă pentru ca HIV-ul să intre în corpul unei persoane neinfectate. Al doilea este că celulele imunității, care sunt ele însele vulnerabile la infectarea cu HIV – precum celulele CD4 sau celulele dendritice – sunt de obicei prezente în număr mare la locul infecției.
Cea mai relevantă dovadă științifică este în cazul virusului herpes simplex de tip 2 (HSV-2). O meta-analiză a descoperit că prezența HSV-2 este asociată cu riscul crescut de a contracta HIV atât în cadrul populației generale (o creștere de 270%) precum și în cadrul persoanelor care practică muncă sexuală sau în cazul bărbaților care fac sex cu bărbați (creștere de 170%). Infectarea recentă cu HSV-2 a fost asociată cu un risc aproape de cinci ori mai ridicat (470%) de a contactra HIV, probabil din cauza ulcerațiilor genitale, creșterea viremiei HIV la nivel genital și inflamarea tractului genital, fiind foarte severe în infecțiile noi cu HSV-2, deși tind să descrească în timp.
S-a demonstrat că gonoreea, chlamydia și trichomoniaza cresc riscul de infectare cu HIV la femei. Trichomonas vaginalis crește riscul de contractare HIV la femei.
Human papillomavirus (HPV), cauza verucilor genitale, este asociat cu un risc crescut de infectare cu HIV la femei, indiferent dacă tipul de HPV cauzează veruci sau dacă acel tip este asociat cu cancer cervical. Prezența HPV-ului în celulele din penis de asemenea cresc riscul contractării HIV de către bărbați.
Circumcizia la bărbați
Bărbații sunt mai puțin predispuși la a contracta HIV prin sex vaginal dacă sunt circumciși. Există dovezi biologice și epidemiologice relevante care susțin această afirmație.
Se crede că circumcizia reduce riscul infectării bărbaților deoarece țesutul vulernabil din interiorul prepuțului este îndepărtat, țesut care conține celule Langerhans (un tip de celulă care este în mod special vulnerabilă infectării cu HIV. Zona de sub prepuț este și ea predispusă leziunilor și este mult mai probabil să se irite dacă nu este folosit suficient lubrifiant. De asemenea, bărbații necircumciși pot fi mai vulnerabili la ITS, deoarece zona de sub prepuț poate reține bacterii, din timpul actului sexual, astfel crescând șansa ca o infecție să aibă loc acolo.
Trei cercetări randomizate asupra circumciziei au arătat că circumcizia scade riscul bărbatului de a contracta HIV cu 51-60%. Acestea au demonstrat și beneficiile referitoare la gradele mai scăzute de ITS-uri. Aceste studii au fost realizate în Africa de Sud (Auvert), Kenya (Bailey) și Uganda (Gray).
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca programele de circumcizie să fie parte integrată a programelor de prevenție HIV, în țările cu epidemie generalizată de HIV. În Statele Unite, Centrele de Control și Prevenire (CDC) recomandă cadrelor medicale să informeze pacienții că circumcizia la bărbați reduce, dar nu elimină, riscul de contractare HIV a bărbaților în timpul actului sexual vaginal.
Circumcizia nu reduce riscul de transmitere HIV de la barbați la femei.
Schistosomiaza
Schistosomiaza (cunoscută și ca bilharzioză, febra melcului sau febra Katayama), este o infecție răspândită în Africa sub-Sahariană și în alte țări tropicale. Schistosomiaza este cauzată de un vierme parazit care trăiește în apă și care ia făcând baie în apele infestate. Infecția poate cauza un răspuns imunitar local și leziuni genitale, crescând riscul transmiterii și contractării HIV.
Un studiu pe 1000 de cupluri HIV-serodiferite din Zambia (Wall) arată că femeile care aveau schistosomiază au avut un risc crescut cu 40% de contractare HIV. În plus, când un bărbat sau o femeie cu HIV au avut schistosomiază, a existat un risc mai mare de transmitere HIV către partenerul lor sexual.
Vaginita bacteriană
Vaginita bacterianp este un tip de inflamație vaginală cauzată de o suprapopulare cu bacterii naturale care se găsesc în vagin, ce dezechilibrează flora. Semnele și simtomele pot include scurgeri, mirosuri specifice, mâncărimi și arsuri în timpul urinării.
Se pare că vaginita bacteriană este asociată cu un risc crescut de a contracta HIV. O meta-analiză a patru studii prospective realizate în Africa sub-Sahariană, a găsit o creștere de 61% a riscului de contractare HIV la femei. Într-un studiu din Kenya, infecțiile cu vaginită bacteriană și HSV-2 au reprezentat doi din cei mai riscanți factori de contractare HIV, aspect măsurat în decursul a 20 de ani.
Practici precum dușul vaginal, spălăturile și uscarea vaginului pot să împiedice mecanismele de protecție naturale ale organismului și pot crește frecvența vaginitelor bacteriene.
Retragerea penisului înainte de ejaculare
Probabilitatea de infectare din timpul actului sexual neprotejat poate fi redusă dacă nu are loc ejacularea. Un studiu mai vechi a găsit după o perioadă de 20 de luni că niciun cuplu heterosexual care practica în mod constant retragerea penisului înainte de ejaculare nu a experimentat seroconversia partenerului HIV-negativ.
Uscăciunea vaginală
Sexul mai dur și/sau uscăciunea vaginală pot duce la abraziuni vaginale sau peniale, lucru care poate crește șansele de infectare.
Scăderea lubrifierii vaginale apare mai ales odată cu vârsta, posibil mai răspândită la femeile ce au trecut de menopauză. Femeile mai tinere din pubertatea timpurile pot de asemenea să producă mai puține secreții vaginale și cervicale, astfel putând să își crească vulnerabilitatea la infectarea cu HIV și contribuind la prevalența disproporționată a HIV-ului la femeile adolescente.
Cum poți reduce riscul
Medote de protecție eficiente:
Partenerul HIV-pozitiv ia un tratament eficient pentru HIV și are o viremie nedetectabilă.
Partenerul HIV-negativ ia tratament de profilaxie pre-expunere (PrEP)
Folosirea prezervativelor și lubrifiantului
Ca măsură de urgență, tratamentul de profilaxie post-expunere (PEP).
Poate te interesează și:
Profilaxia Post-expunere (PEP)
Cum să folosești prezervativul vaginal?
De ce se rup prezervativele?