Puncte cheie
Uretrita non-gonococică și uretrita nespecifică pot fi cauzate de mai multe ITS (infecții cu transmitere sexuală).
Cele două tipuri de uretrite sunt diagnosticate printr-un exsudat local sau prin mostre de urină.
Uretrita non-gonococică și uretrita nespecifică se tratează prin cure cu antibiotice.
Uretrita este o inflamație a uretrei, tubul prin care iese urina (iar la bărbați și sperma). Inflamarea aceasta poate fi cauzată de mai multe infecții cu transmitere sexuală.
Uretrita non-gonococică este o uretrită care nu este cauzată de gonoree (Neisseria gonorrhoeae). Cel mai comun, aceasta este cauzată de clamidia (Chlamydia trachomatis) și poate afecta atât bărbații cât și femeile.
Uretrita nespecifică este o uretrită care nu a fost cauzată nici de gonoree, nici de clamidia. Aceasta poate avea cauze non-sexuale precum iritarea din cauza unui cateter sau a săpunului.
Termenii ”uretrită non-gonococică” și ”uretrită nespecifică” sunt folosiți interșanjabil, deși reprezintă lucruri ușor diferite. Dacă sunt netratate, aceste infecții pot cauza inflamarea ochilor și articulațiilor și pot crește șansele transmiterii HIV. În cazuri foarte rare, cele două tipuri de uretrită pot duce la fertilitate redusă.
Transmiterea
Cele două uretrite sunt în general transmise prin sex anal, vaginal sau oral neprotejat. În cazuri foarte rare, uretrita nespecifică poate fi cauzată de fricțiunea excesivă din timpul masturbării sau de la o reacție alergică la săpun sau detergent.
La persoanele cu HIV care nu îți iau tratamentul anti-HIV, uretritele netratate pot să le facă mai infecțioase (contagioase). Acest lucru se întâmplă din cauză că infecțiile cu transmitere sexuală netratate pot crește viremia HIV în fluidele genitale. Cu toate astea, dacă o persoană cu HIV ia un tratament eficient anti-HIV și are o încărcătură virală nedetectabilă, aceasta nu poate transmite HIV. Uretritele non-gonococice și cele nespecifice nu vor face vreo diferență în acest sens.
O persoană HIV negativă care are uretrită poate să fie mai ușor infectată cu HIV dacă este expusă virusului.
Prevenția
Folosirea prezervativului pentru sex anal, oral sau vaginal, este un mod eficient de a evita transmiterea uretritei. De asemenea, nu folosi la comun jucării sexuale. Dacă totuși o faci, spală-le bine sau acoperă-le cu un prezervativ nou înainte ca altcineva să le utilizeze.
Dacă ești activ sexual, este preferabil să îți faci teste în mod regulat, mai ales dacă ai avut un nou partener recent, sau dacă ai multipli parteneri sexuali.
Simptome
Simptomele uretritelor non-gonococice și nespecifice pot apărea chiar și la câteva săptămâni de la infectare, deși anumiți factori iritanți precum săpunul pot cauza simptome imediate. Cu toate acestea, există persoane la care simptomele sunt atât de ușoare încât nu sunt observate nici de ele, nici de partenerii lor sexuali.
Atunci când apar, simptomele constau în dureri sau senzații de usturime la urinare, scurgeri albicioare sau tulbure ce pot fi observate în general dimineața, și/sau iritații pe capul penisului. Un alt simptom ar putea fi nevoia de a urina mai frecvent.
Diagnostic
Un consult la urologie sau ginecologie îți poate recomanda un test de uretrita non-gonococică sau nespecifică. În general acestea se plătesc, însă tratamentul poate fi compensat. Persoanele care trăiesc cu HIV ar trebui oricum să se testeze și de uretrite odată cu testele care se fac cel puțin anual.
Pentru bărbații simptomatici, uretrita non-gonococică și uretrita nespecifică sunt diagnosticate printr-un exsudat din uretră, sau printr-o mostră de urină, dar de obicei prin ambele metode. În mod normal, rezultatul pentru uretrita non-gonococică vine foarte repede, dar poate dura chiar și o săptămână pentru a vedea dacă este prezentă și clamidia.
Femeile sunt în general testate doar atunci când partenerul lor are uretrită. Un test de clamidia poate fi realizat prin prelevarea unei mostre de fluid vaginal cu un bețișor (se poate autorecolta), sau fluid din colul cervical (în general recoltat de un medic sau asistent).
Tratamentul
Uretritele non-gonococice și uretritele nespecifice se tratează cu antibiotice. În general tratamentul constă în 7 zile de doxiciclină. Dar se poate prescrie și o cură de 5 zile cu azitromicină.
Este important să iei toate pastilele pentru a te asigura că infecția a fost complet înlăturată din organism.
Simptomele pot dura câteva zile chiar și după ce începi tratamentul cu azitromicină, deoarece antibioticul își face efectul în timp.
Atunci când ești diagnosticat cu uretrită non-gonococică sau nespecifică, este bine să îți anunți și partenerii, dacă este posibil, pentru ca și aceștia să se testeze și să se trateze. Acest lucru este benefic și pentru tine, ca să nu te reinfectezi prin continuarea activității sexuale cu partenerii ce încă sunt infectați.
E recomandat să te mai testezi o dată peste 2-3 săptămâni, pentru a verifica dacă te-ai vindecat. Este indicată abstinența sexuală (chiar și cu prezervativ) până când termini tratamentul și nu mai ai simptome. Acest lucru este necesar pentru a preveni reinfectarea.
Poate te interesează și:
Sifilisul
Herpesul
Gonoreea (Blenoragia)