Cei care iau tratament așa cum le-a fost prescris și sunt aderenți la tratament, lucru care le protejează sistemul imunitar și le ține încărcătura virală nedetectabilă, au speranță de viață asemănătoare cu cea a persoanele HIV negative. Studiiile clinice preconizează că aceștia pot avea o viață chiar mai lungă decât cei care nu au HIV, datorită monitorizării frecvente a sănătății, lucru pe care persoanele HIV negative nu îl fac atât de des.
Ghidurile de tratament recomandă începerea ratamentului imediat după diagnostic, indiferent de starea de sănătate, numărul de CD4 sau viremie. În unele țări, însă, unele persoane sunt discriminate și nu primesc tratament imediat. Aceasta se întțmplă uneori și în țara noastră.Este dreptul tău să primești imediat tratament gratuit. Cere-i medicului tău să îți dea tratament HIV cât mai curând.
HIV nu mai este o afecțiune letală datorită tratamentului. Multe persoane HIV pozitive au mai multă grijă de sănătatea lor decât aveau înaintea diagnosticării. Uneori trec printr-o perioadă de ajustare, de acomodare, și își reconsideră prioritățile. Dar majotitatea persoanelor care trăiesc cu HIV își continuă activitățile obișnuite și munca. Poți să ai relații, copii sau să îți faci planuri de viitor.
A avea un copil
Peste tot în lume, anual, femeile care trăiesc cu HIV fac copii. Aceștia se nasc, în marea loc majoritate, HIV negativi. Transmiterea de la mamă la făt poate fi prevenită dacă:
mama ia tratament HIV pe timpul sarcinii
copilul nu este alăptat*
copilul primește tratament HIV sub formă de sirop, pentru câteva săptămâni
* În unele țări autoritățile naționale de sănătate recomandă alăptarea mamelor care trăiesc cu HIV. Potrivit OMS, “mamele despre care se știe că sunt HIV pozitive (și ai căror copii sunt HIV negativi sau cu statut HIV necunoscut) trebuie să-și alăpteze exclusiv copiii în primele 6 luni de viață, introducând apoi alimente complementare adecvate și să continue alăptarea.
Mamele care trăiesc cu HIV ar trebui să alăpteze timp de cel puțin 12 luni și pot continua să alăpteze până la 24 de luni sau mai mult (similar cu populația generală), în timp ce sunt pe deplin sprijinite pentru aderența la tratamentul HIV.”
Dicută cu echipa multidisciplinareă care îți urărește sarcina, formată din medicul infecționist, ginecolog - obstretician și cu neonatologul pentru a decide dacă este o idee bună să alăptezi, în cazul tău.
Luarea tratamentului HIV pe timpul sarcinii va preveni înfectarea copilului, iar tu ai oricum nevoie de el, pentru propria ta sănătate. Dacă medicamentele reduc cantitatea de virus din corpul tău la un nivel foate mic, ai putea să ai o naștere vaginală, ”normală”. Deși ghidurile de îngrijiri și tratament fac aceste recomandări, de mai mulți ani, în România medicii aleg încă, în aproape toate cazurile, nașterea prin cezariană pentru femeile HIV pozitive.
Dacă decizi să ai un copil dar nu ești încă însărcinată, ar fi bine să discuți cu medicul tău curant despre cum să ai o sarcină sănătoasă. În cazul femeilor care trăiesc cu HIV, este de preferat ca sarcina să fie programată, după discuții în prealabil cu medicul infecționist.Unele dintre medicamentele HIV pot da malformații teratogene. Din această cauză se recomandă sarcinile programate, pentru ca tratamentul să îți fie schimbat cu unul care sigur nu va afecta fătul.
A deveni tată
HIV poate fi transmis de la mamă la copil, dar nu poate fi transmis de la tată, direct la copil. Medicul tău îți poate oferi sfaturi, ție și partenerei tale, despre cum puteți concepe un copil fără ca ea să ia HIV. Dacă iei tratament, nu omiți să îți iei pastilele și ai încărcătura virală nedetectabilă de minim 6 luni, nu ai de ce să te îngrijorezi că poți transmite HIV. Acest lucru este imposibil.
Ar trebui să spun?
Dacă tocmai ți s-a spus că ai HIV, este posibil să te simți supărat sau confuz. Poate că vei simți nevoia să vorbești despre asta cu alte persoane. Dar nu este neapărat o idee foarte bună să împărtășești diagnosticul cu foarte multe persoane, înainte să te obișnuiești cu această veste.
Pe viitor vei putea să spui oricui vrei tu, dar să iei informația înapoi, nu. Poți alege cui spui, dar nu poți alege ce va face persoana respectivă cu informația pe care i-o dai.
Pe de altă parte, să spui persoanei potrivite poate fi o experiență foarte pozitivă. Te poate ajuta să primești suport atunci când ai nevoie și uneori poate face relația mai puternică. Pentru fiecare persoană căreia te gândești să îi spui - cântărește de ce vrei să îi spui și ce speri să obții făcând asta.
Să spui oamenilor despre statusul tău HIV nu ar trebui să fie un lucru presant. Încearcă să te gândești cum îi va afecta această nouă înformație. Imaginează-ți cel mai bun mod în care pot reacționa și apoi, cel mai rău mod. Ar mai trebui să te gândești care este cel mai potrivit timp și loc în care să deschizi subiectul și ai grijă să spui numai persoanelor în care ai încredere că vor păstra informația numai pentru ele. Ai spus cuiva că urmează să faci un test HIV? Dacă da, este bine să te gândești cum le vei răspunde la întrebări.
Informarea familiei și prietenilor
Decizia de a spune familiei și prietenilor, depinde de relația pe care o ai cu ei. Dacă de obicei nu discutați chestiuni personale, de ce să le spui că ai fost diagnosticat cu HIV? Ai putea spune cuiva de care ești apropiat și care ți-a fost de ajutor în trecut. Este cineva calm, de încredere și suportiv, către care te-ai putea îndrepta acum?
În general, reacția oamenilor va avea legătură cu informațiile pe care le dețin despre acest subiect. Sunt o grămadă de frici iraționale și mituri asociate cu HIV. Unele persoane care află pot fi ostile și neprietenoase.
Îți recomandăm să consulți secțiunea Mituri și adevăruri. O poți recomanda altor persoane. Uneori oamenii nu știu multe despre HIV sau au foarte multe întrebări. Poți avea cu tine broșuri pe care le poți da celor cărora le spui despre statusul tău HIV. Alte persoane te pot surprinde cu înțelegerea și acceptarea lor.
Cum îi spun partenerului actual?
Dacă ești într-o relație în acest moment, partenerul tău poate fi o sursă crucială de suport. Pe de altă parte, acest moment poate fi dificil atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău. Poate avea întrebări despre cum ai luat HIV. Vă poate lua ceva timp să digerați împreună toată această situație.
Pot apărea îngrijorări despre faptul că este posibil să îi fi transmis HIV și ei sau lui, sau că s-ar putea întâmpla asta în viitor. Există și posibilitatea ca ea sau el să fie persoana de la care ai contractat HIV. Este important ca partenerul tău să facă un test HIV – personalul medical de la clinica sau spitalul în care ai fost diagnosticat, vă poate ajuta în acest sens.
Cum îi spun unui partener nou?
Să îi spui despre serostatusul tău HIV unui partener sexual sau unui potential partener poate fi intimidant. Poți fi îngrijorat că vei fi respins dacă spui cuiva că ai HIV. Partenerul tău poate fi îngrijorat de riscul că poate contracta HIV, dar poate să nu fie informat că tratamentul eficace previne transmiterea.
Spunându-i despre N=N, dacă ai încărcătura virală nedetectabilă, îl poate ajuta să se simtă mai puțin anxios în ceea ce privește sexul. A ajutat multe cupluri serodiferite, în care doar unul dintre parteneri este HIV pozitiv, să înțeleagă că ”nu e mare lucru”.
Este dificil să vorbești despre HIV când abia ai cunoscut pe cineva, dar și întârzierea acestei discuții poate cauza probleme mai târziu. Unele persoane observă că e mai ușor să vorbească despre statusul lor HIV dacă primul contact este mai degrabă online, decât față în față. Poți obține sfaturi de la clinica sau spitalul de care aparții sau de la un ONG. Poate fi de ajutor să vorbești și cu alte persoane care trăiesc cu HIV și care au trecut deja prin asta.
Dacă crezi că îți putem fi de ajutor, ne poți contacta și pe noi.
Datorită N = N, din ce în ce mai persoane HIV pozitive decid să nu își informeze partenerii sexuali sau chiar de viață despre faptul că trăiesc cu HIV. Dacă nu transmit și nu își pun în nici un fel partenerii în pericol, de ce să o facă?
Munca
Angajatorul tău nu are de ce să afle despre statusul tău HIV – rar afectează abilitatea oamenilor de a-și face meseria. Diagnosticul tău este confidențial. Dacă ești îngrijorat că vor apărea bârfe la locul de muncă și în afara lui, este bine să ții informația pentru tine. În România este ilegal ca un angajator să își discrimineze angajatul (sau potențialul angajat), pe motiv că acesta este HIV pozitiv.
Călătoriile
Persoanelor care trăiesc cu HIV le este permis să călătoreacă în majoritatea țărilor lumii. Dar unele țări au restricții, majoritatea în ce privește permisele de muncă sau rezidență de ședere. Noua Zeelandă și Rusia au astfel de restricții.
Aceast articol a fost revizuit în februarie 2024.
Poate te interesează și:
Viața merge mai departe
Viața sexuală când ești HIV pozitiv
Spitale și suport